UNIVERSUL ESTE DUMNEZEU

De-a lungul timpului, s-a tot dezbătut ideea aparent interesantă că Dumnezeu nu a creat acest Univers, ci că Universul reprezintă însuşi Dumnezeu! Iată câteva idei care ar demonstra această ipoteză:

1) Întreg Universul lucrează în codul binar al calculatoarelor.

Fizicianul James Gate Jr de la Universitatea din Maryland a constatat, în timp ce lucra la ecuațiile referitoare la teoria corzilor – o teorie științifică care își propune să explice toate forțele din natură, prin vibrația corzilor teoretice -, că a descoperit ceva foarte interesant: un cod de computer, la fel care rulează şi în computerele noastre. Acest lucru ne-ar conduce la ideea că ceea ce trăim noi poate fi doar produsul unei rețele virtuale de calculatoare, difuzate de către o entitate de la marginea spațiului.

Pao Chang, un spiritualist, crede că realitatea noastră este, de fapt, o simplă iluzie. În cartea sa, intitulată “Staradigm”, el prezintă o modalitate interesantă despre cum funcționează realitatea: “Structurile de bază ale realității lucrează similar cu modul în care funcționează un computer. Un computer comunică și funcționează prin utilizarea codurilor binare, care sunt coduri care constau în 1 (DA) și 0 (NU). Codurile binare sunt foarte simple, dar cu anumite combinații potrivite pot ajuta computerele să creeze lucruri magnifice”.

2) Existenţa numărului (raportului) de aur în Univers.

Cunoscut în Antichitate de vechii înţelepţi, iar apoi în Evul Mediu de marii învăţaţi filozofi, geomanţi, preoţi, alchimişti sau ocultişti, numărul de aur a ascuns întotdeauna mari mistere. Astăzi, cercetări complexe au ajuns la concluzia că întreaga natură şi chiar întreg universul sunt structurate respectând fidel proporţia perfectă şi exactă a numărului de aur. Marile construcţii antice, precum piramidele sau temple şi catedrale, respecta de asemenea proporţia fidelă a acestui număr de aur. El reprezintă armonia şi perfecţiunea în creaţie. Numărul de aur este reprezentat prin ideograma: f = 1,618…

3) Galaxiile sunt asemenea celulelor din creier.

Într-un studiu publicat în 2012 în revista “Scientific Reports Natures”, fizicianul Dmitri Krioukov de la Universitatea din San Diego din California a constatat că, în conformitate cu simularea de pe calculator, Universul, galaxiile ar putea crește la fel ca un creier. “Dinamica de creștere naturală este aceeași pentru diferite rețele reale, cum ar fi reţelele sociale sau creierul”. Studiul a sugerat că legile fundamentale pot reglementa dezvoltarea sistemelor mari și mici, de la arderea electrică între celulele creierului, până la creșterea rețelelor sociale sau expansiunea galaxiilor.

4) Timpul şi spaţiul sunt o iluzie.

Spațiul și timpul nu sunt variabile independente în Universul nostru, ci mai degrabă tind să se aglomereze în “continuumul spațiu-timp”. În esență, timpul este dependent de spaţiu, iar spaţiul de timp. Aşadar, atât spațiul, cât şi timpul sunt, de fapt, simple iluzii, care sunt dependente de localizarea spaţială şi de mişcarea observatorului. Trecutul, prezentul și viitorul nu sunt fixe, ci sunt doar o acumulare de variabile spațiale.

5) Experimentul celor două fante.

Conform Wikipediei, experimentul celor două fante implică o configurație simplă care trage cu particule de lumină (fotoni) unul câte unul prin două fante mici dintr-un ecran. Există un laser care produce lumina. Lumina este atenuată în așa fel încât se emite doar câte un singur foton. Acești fotoni trec prin cele două fante, existând și o cameră care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. Se pot observa pe ecran cum ajung fotonii unul câte unul, unii aici, unii acolo, și pare destul de aleator. De vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alții prin cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu doua dungi pe perete, dar nu se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceștia creează în mod misterios mai multe dungi. Acesta ar fi rezultatul așteptat atunci când o rază constantă de lumină: s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care se obține ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante în același timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată în același timp. Atunci când sunt puși detectori în jurul fantelor, când fotonii sunt urmăriți, tiparul de undă dispare. Dacă luăm detectorii, tiparul de undă se întoarce.

Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea pur și simplu uitându-ne. Cu alte cuvinte realitatea însăși nu ar fi reală. Anton Zeilinger consideră că răspunsul modern la această întrebare este că drumul fotonului nu este un element al realității.

Ţinând cont de aceste 5 aspecte discutate mai sus, nu ar fi exclusă şi ipoteza că Dumnezeu să fie de fapt întregul Univers. Trebuie doar să reţineţi că e o simplă ipoteză…